Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Romania’

   Si am ajuns si aici – mare greșeala. Pe scurt, o mare de oameni colorați, diverși care se îmbulzeau pentru orice era gratuit si suna a cultura. Hipsteri wannabe sau cocalari cu swag, toti erau brusc mari pasionați de arta. Cei mai amuzanți erau aia care nu stiau de ce stau la coada. Imi plăcea sa ma gândesc ce isi închipuie ei despre ce urmeaza sa se intample: ca o fi fost coada la aprozar, ca era cu mici si bere, ca era vreo nunta de țigani sau vreo cumetrie, nimeni nu stie ce gandeau. Nevrând sa ma simt ca o sardina, am ales muzeul de arta contemporana spre vizitare, ceea ce parea o idee buna. In afara faptului ca este departe de centru si ca e cam greu de nimerit, cred ca e potrivita pentru un muzeu clădirea si se încadrează bine in concept. Despre exponate in schimb, nu prea am ce comenta. Poate sunt un gibon cu creierul neted si incult, dar,sincer, nu mi s-au parut cine stie ce. Niște colaje aruncate cam din topor, poze ușor penibile ce încercau sa transmită un mesaj, dar cam timid, niște scurtmetraje care nici nu te înfiorau,nici nu te marcau in vreun fel, pe scurt am venit bou si am plecat tot cam asa. Pe la 12, pulsul orașului a revenit la normal, lumea a migrat ușor spre centrul vechi, ca doar asta cu muzeele a fost un pretext sa ne îmbătam la „apa minerala de dupe” si era cum se poate mai nasol. Oriunde te duceai era aglomerat si plin de imbecili semibauti care se opreau în mijlocul drumului, ca doar știau ei o străduța obscura ca sa scape de aglomerație, dar de departe cele mai deranjante erau găștile alea de 20 de persoane care nu se hotărau unde sa meargă si nici nu puteai sa treci de ele. Pe scurt, un haos total, o îmbulzeala nesimțita ce nu merita luata in calcul nici dacă ai fost închis într-o peștera timp de douăzeci de ani si singura data când socializai era când vorbeai cu reflexia ta în roua, dimineața. Clar nu mi-a mers la cămara sufletului !

Read Full Post »

       Cand ma gandesc la Flanco, automat imi vin in cap niste reclame stupide cu  frigidere sau aspiratoare care vorbeau (sau asa ceva), dar nu despre asta este vorba. Ce am cu ei sau de ce am ceva cu ei? In mare este simplu. Am fost sa imi cumpar acum ceva timp niste boxe de la ei. Pana aici totul bine, nu?  Ei bine, cum am intrat pe usa magazinului o boare de sobolan mort m-a palit. Exact, locul ala mirosea de parca uscau animale moarte. Am trecut si peste acest mic impediment si m-am adresat unui vanzator. Tipul nu avea  mai mult de 20 de ani, dar era genul ala care te priveste cu superioritate, de parca tu speli veceuri, iar el proiecteaza rachete. Privindu-l mai atent, mi-am dat seama ca era usor mahmur si ca ii era greu sa se miste prea mult, ca’ probabil ametea. Am trecut si peste asta si mi-am facut curaj sa il intreb daca are boxe. Ce a urmat este desprins din filmele cu prosti.

      ” aveti boxe? NU. pai si aduceti? NU. dar vad aici in spatele dumneavoastra un stoc intreg de boxe, astea nu sunt de vanzare? NU AUZI CA NU AM? totusi, nu as putea sa cumpar unul din seturile astea? CARE BOXE?, CA NU AM. nu auziti ca sunt aici, uitati-le!!!! LASA-MA-N PACE CA NU VAND EU BOXE! cum adica nu vindeti? UITE, PUR SI SIMPLU NU VAND BOXE! deci nu exista nicio sansa sa pot cumpara un produs pe care il aveti in stoc? NU, CA EU NU VAND. „

         Cu alte cuvinte, ce ii pasa lui daca vinde ceva? Ce ii pasa lui, daca afacerea merge? El primeste aceeasi suma de bani daca sta si doarme sau daca face ceva, asa ca bineinteles ca alege varianta usoara. Refuza sa munceasca si oricine vine sa il intrebe ceva, este alungat, de ce? Ca e mai simplu asa si pentru ca nu ii pasa. M-am saturat pana peste cap de oameni ca astia, mai ales de vanzatorii ca astia. Defapt, cred ca asta este un sindrom incurabil. Sindromul vanzatorului  care  se crede important ca oamenii vin si il intreaba chestii. Undeva in creierul lui are loc o deformare, mai mult ca sigur, astfel se explica de ce vanzatorii au impresia ca sunt doctori docenti de renume mondial, doar prin simplul fapt ca lumea vine si ii intreaba. Ca doar, ei detin raspunsul, nu? Si asta ii face una dintre cele mai importante persoane. Sa fii vanzator este mai mult decat o meserie, este un act de binefacere pentru natiune. Sa cari cutii si sa inveti preturi PDR, nu e ceva ce poate sa faca oricine, iar ei sunt constienti de asta. Undeva in sinea lor, EGOul creste pentru fiecare raspuns sictirit pe care ti-l dau. Si isi permit toate astea pentru ca oricum o sa mai vina si un al doilea fraier sa cumpere ceva si iar va avea de cine sa isi bata joc, Cei care spuneau ca suntem unde suntem deoarece se fura, se inselau amarnic. In Romania, este infinit mai multa prostie decat hotie, clar.

 

P.S:     ” de cati vanzatori de la Falnco este nevoie ca sa schimbi un bec?”

 

Read Full Post »

Destul cu mine.

Va urasc pe voi posesori de caini care va lasati caini sa se cace in fata blocului meu. Eu va urasc pe bune si de cate ori vad urmele cainilor vostri in fata pasilor mei imi imaginez tot felu de chestii dureroase intamplandu-se voua. De asemenea urasc cersetorii din fata super marketului langa care stau. Sunt cei mai parsivi oameni, astia chiar se joaca cu mintea ta! Pei da. Cand iesi cu sacosele pline si il vezi acolo cum sta pe jos si te roaga sa ii dai o bucata de paine si face si ochii aia de om sarac… Mai are putin si chiar te face sa crezi ca e real. Dar dai sa pleci si te injura printre dinti pentru ca nu i-ai lasat nimic si vraja se rupe. Unii dintre ei cersesc atat de prost incat ma fac sa cred ca pana si cersetorii aia „profi” au plecat din tara la munca. Da, da, la fel ca medicii care pleaca sa opereze afara pe multi bani si cersetorii profi au plecat din tara sa cerseasca pe multi bani. Unde sunt cersetorii de alta data care macar pentru 3 secunde iti inspirau mila?
Mi-e sila deja. Inainte lucrurile astea ma amuzau, dar deja mi-e sila de voi toti. Eu nu glumesc, eu chiar va urasc!

Read Full Post »